fenilen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FENILÉN, fenilene, s. n. (
Chim.) Radical organic bivalent, rezultat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. – Din
fr. phénylène.fenilen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fenilén s. m.,
pl. feniléni