fenilamină(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FENILAMÍNĂ s. f. (Chim.) Anilină. – Din fr. phénylamine.
fenilamină(Dicționar de neologisme, 1986) FENILAMÍNĂs.f. Anilină. [< fr. phénilamine].
fenilamină(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !fenilamínă(-ni-la-/-nil-a-) s. f., g.-d. art. fenilamínei