fenil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FENÍL, fenili, s. m. (
Chim.) Radical organic monovalent, rezultat din benzen prin înlăturarea unui atom de hidrogen. – Din
fr. phényle.fenil (Dicționar de neologisme, 1986)FENÍL s.m. Radical organic monovalent, provenit din benzen prin eliminarea unui atom de hidrogen. [< fr.
phényle].
fenil (Marele dicționar de neologisme, 2000)FENÍL s. m. radical organic monovalent, derivat din benzen, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. (< fr.
phényle)
fenil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)feníl s. m.,
pl. feníli