fenicul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FENÍCUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie
(Foeniculum vulgare). – Din
lat. Foeniculum [vulgare], numele științific al plantei.
fenicul (Marele dicționar de neologisme, 2000)FENÍCUL s. m. plantă erbacee înaltă, cu flori mici, galbene, din ale cărei semințe se extrage un ulei eteric. (< lat.
foeniculum)
fenicul (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FENICÚL ({s}
lat. foeniculum)
s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, înaltă până la 2 m, având frunze penate cu segmente înguste și flori mici galbene (
Foeniculum vulgare). Se cultivă pentru semințele sale, care conțin 3-7% ulei eteric, folosit în medicină și în industria alimentară. ◊
F. de Florența = varietate de
f. (de la care se consumă pețiolii frunzelor), cultivată ca legumă în S Europei.
fenicul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fenícul s. m.,
pl. fenículi