fenic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÉNIC adj.m. (În sintagma)
Acid fenic = fenol (
1). – Din
fr. phénique.fenic (Dicționar de neologisme, 1986)FÉNIC adj.m. Acid fenic = fenol. [< fr.
phénique].
fenic (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÉNIC adj. acid ~ = fenol; acid carbolic. (< fr.
phénique)
fenic (Dicționaru limbii românești, 1939)*fénic, -ă adj. (d.
fenol).
Chim. Acid fenic, sin. cu
fenol.fenic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fénic adj. m.fenic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fenic a. se zice de un acid obținut prin distilarea gudronului de huilă și întrebuințat, în disoluțiune, ca dezinfectant.