feminin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEMINÍN, -Ă, feminini, -e, adj. De femeie (
1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ♦ (Despre genul unor părți de vorbire) Care are forma atribuită în gramatică numelor care denumesc ființe de sex femeiesc. – Din
fr. féminin, lat. femininus.feminin (Dicționar de neologisme, 1986)FEMINÍN, -Ă adj. De femeie, propriu femeii, femeiesc. ♦ (
Despre părți de vorbire) Cu formă specifică numelor care denumesc ființe de sex femeiesc. ♦ (
Despre rime) Care rimează pe penultima silabă neaccentuată. [< lat.
femininus, cf. fr.
féminin].
feminin (Marele dicționar de neologisme, 2000)FEMINÍN, -Ă adj. 1. propriu femeii, femeiesc. ♦ gen ~ (și s. n.) = gen gramatical care cuprinde ființe sau lucruri de sex femeiesc. 2. (despre rime) care rimează pe penultima silabă accentuată. (< fr.
féminin, lat.
femininus)
feminin (Dicționaru limbii românești, 1939)feminín, -ă adj. (lat.
femininus, d.
fémina, femeĭe). De femeĭe, femeĭesc.
Gram. De genu femeĭesc:
cuvînt feminin. S. n., pl.
e. Genu feminin. – Și
femenin (ca sp.
femenino). V.
masculin.feminin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)feminín adj. m.,
pl. feminíni; f. feminínă, pl. feminínefeminin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)feminin a.
1. femeiesc;
2. Gram. de genul feminin.