femeiușcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEMEIÚȘCĂ, femeiuști s. f. 1. Diminutiv al lui
femeie; (admirativ) femeie drăguță, vioaie, plină de temperament; (
peior.) femeie rea, ușoară, neserioasă.
2. Femelă. [
Pr.:
-me-iuș-] –
Femeie +
suf. -ușcă.femeiușcă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)femeiúșcă, femeiúște, s.f. (pop.)
1. femeie drăguță și vioaie.
2. femeie rea, a dracului; femeie cu purtări rele; muierușcă.
3. bărbat condus de femeie în căsnicie.
4. animal de sex feminin.
5. scândurică cu găurele la războiul de țesut; muierușcă, găurar, găureancă, scânduriță, potiheci, bărbătuș.
femeiușcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!femeiúșcă s. f.,
g.-d. art. femeiúștii; pl. femeiúștifemeiușcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)femeiușcă f.
1. (ironic) femeie;
2. partea femeiască la animale.
femeĭușcă (Dicționaru limbii românești, 1939)femeĭúșcă f., pl.
ște și (vest)
șce. Femeĭe mică. Femelă.