felucă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FELÚCĂ, feluci, s. f. Corabie mică și îngustă, prevăzută cu pânze și cu lopeți, folosită în Marea Mediterană. – Din
fr. félouque, it. feluca.felucă (Dicționar de neologisme, 1986)FELÚCĂ s.f. Corabie mică și îngustă, folosită la cabotaj pe coastele de nord ale Africii. [Cf. fr.
felouque, it.
feluca, sp.
faluca, ar.
harraka – corabie].
felucă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)felúcă (felúci), s. f. – Corabie mică și îngustă cu pînze și lopeți.
It. feluca (
sec. XIX). Împrumut literar.
felucă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FELÚCĂ s. f. velier mic și îngust, cu rame, folosit la cabotaj pe coastele de nord ale Africii. (< fr.
felouque, sp., it.
feluca)
felucă (Dicționaru limbii românești, 1939)*felucă f., pl.
e, ĭ (it.
felúca). Un fel de corăbioară cu pînze și lopețĭ pe Mediterana.
felucă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)felúcă s. f.,
g.-d. art. felúcii; pl. felúcifelucă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)felucă f. corăbioară lungă și îngustă, obișnuită pe Mediterana.