feliușag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FELIUȘÁG s. n. v. feleșag.felĭușag (Dicționaru limbii românești, 1939)felĭușág, V.
feleșag.feliușag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)feliușag n. Mold. fel, fire:
adormi cerbul cu ochii deschiși, cum i-i feliușagul CR. [Tras din
feliu cu ajutorul unui sufix analogic (cf.
rămășag)].