felioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FELIOÁRĂ,felioare, s. f. Diminutiv al lui felie; feliuță. [Pr.: -li-oa-] – Felie + suf. -ioară.
felioară(Dicționaru limbii românești, 1939) felioáră și -úță f., pl. e. Felie mică.
felioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) felioáră(-li-oa-) s. f., g.-d. art. felioárei; pl. felioáre