felinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FELINÁR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, alimentat cu petrol și prevăzut cu un glob de sticlă ce adăpostește flacăra produsă de un fitil aprins; fanar. –
Cf. tc. fener.felinar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)felinár (felináre), 1. Lanternă. –
2. Dispozitiv pentru iluminat prevăzut cu un glob de sticlă, folosit în iluminatul public, fanar. –
3. (
Arg.) Ochi. Origine obscură. Pare a fi rezultatut al lui
fanar, sau
tc. fenar, prin intermediul unui
der. cu
suf. de agent *
fenerar, disimilat posterior (Candrea; DAR).
felinar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)felinar, felinare s. n. ochi
felinar (Dicționaru limbii românești, 1939)felinár, V.
fanar.felinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)felinár s. n.,
pl. felinárefelinar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)felinar n. cutie de sticlă în care se pune o lumină la adăpostul vântului. [Turc. FENAR (cu epenteza unui
l); v.
fanar].