felie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FELÍE, felii, s. f. Bucată (cu suprafața plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Din
ngr. feli.felie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)felíe (felíi), s. f. – Bucată tăiată dintr-un întreg. –
Mr.,
megl. filie. Ngr. φελλί, din
lat. offella (Meyer,
Neugr. St., IV, 69; REW 6042; Vasmer,
Gr., 59; Gáldi 188),
cf. bg. filija, sb. felija (Romanski 103;
cf. Miklosich,
Fremdw., 87).
Sec. XVIII. –
Der. feliuță, s. f. (felie mică; ferigă, Aspidium filix), probabil prin confuzie cu
felie și în loc de *
feriuță, cf. ferigă; înfelia, vb. (a tăia în felii).
felie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)felie, felii s. f. 1. (
intl.) portofel.
2. sentință de condamnare penală.
felie (Dicționaru limbii românești, 1939)felíe f. (ngr.
feli, d. it.
offella, dim. d.
offa, cozonac, lat.
offa, cozonac, bucată de pîne [!],
offella, bucățică de carne). Bucată supțire [!] de pîne, de pepene, de măr tăĭată cu cuțitu. (Felia de mămăligă se poate tăĭa cu ața, cele de portocală se desfac cu mîna). – În Mold. Olt.
fălíe (rev. I. Crg. 7, 262), în Mold. nord și
félie. V.
halcă și
codru.felie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)felíe (bucată)
s. f.,
art. felía, g.-d. art. felíei; pl. felíi, art. felíilefelie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)felie f. bucată tăiată cam subțire:
felie de pâine. [Gr. mod. FELI].