felicitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FELICITÁRE, felicitări, s. f. Acțiunea de
a felicita și rezultatul ei. ♦ (
Concr.) Bilet, scrisoare, carte de vizită, ilustrată, special imprimate, prin care cineva este felicitat. –
V. felicita.felicitare (Dicționar de neologisme, 1986)FELICITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) felicita; laudă, urare de succes, de fericire etc. ♦ Scrisoare adresată cuiva pentru a-l felicita. [<
felicita].
felicitare (Marele dicționar de neologisme, 2000)FELICITÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) felicita. 2. scrisoare adresată cuiva pentru a-l felicita. (< felicita)
felicitare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)felicitare, felicitări s. f. (intl.) 1. citație la poliție.
2. sentință de condamnare penală.
felicitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)felicitáre s. f.,
g.-d. art. felicitắrii; pl. felicitắri