felicita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FELICITÁ, felícit, vb. I.
Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ (
Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [
Var.: (
înv.)
fericitá vb. I.] – Din
fr. féliciter.felicita (Dicționar de neologisme, 1986)FELICITÁ vb. I. tr. A spune cuiva cuvinte de laudă, urări cu ocazia unei aniversări, a unui eveniment important, a unor succese etc. ♦
refl. (
Fam.) A se socoti fericit, mulțumit pentru un rezultat obținut. [P.i.
felícit, -tez, 3,6
-tă. / < fr.
féliciter, it.
felicitare].
felicita (Marele dicționar de neologisme, 2000)FELICITÁ vb. I. tr. a spune cuiva cuvinte de laudă, urări cu ocazia unei aniversări, a unui eveniment important etc. II. refl. (fam.) a se socoti mulțumit pentru un rezultat obținut. (< fr.
féliciter)
felicita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)felicitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
felícităfelicità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)felicità v. a complimenta pentru un eveniment fericit.