felibru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FELÍBRU, felibri, s. m. Membru al unei grupări literare din sudul Franței, care lupta pentru dezvoltarea limbii și literaturii provensale. – Din
fr. félibre.felibru (Dicționar de neologisme, 1986)FELÍBRU s.m. Poet sau prozator aparținând școlii literare constituite de Mistral în Provence. [< fr.
félibre].
felibru (Marele dicționar de neologisme, 2000)FELÍBRU s. m. poet sau prozator aparținând școlii literare constituite de Mistral în Provence. (< fr.
félibre)
felibru (Dicționaru limbii românești, 1939)*felíbru m. (fr.
félibre, d. pv.
felibre, care vine d. sp.
feligrés, enoriaș, lat.
filius ecclesiae, fiu bisericiĭ). Nume pe care și l-aŭ dat poețiĭ provențalĭ din școala luĭ Roumanille și Mistral.
felibru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)felíbru (-li-bru)
s. m.,
art. felíbrul; pl. felíbri, art. felíbrii