feleșag - explicat in DEX

feleșag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FELEȘÁG, (rar) feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. féleség. Cf. fel.

feleșag (Dicționaru limbii românești, 1939)
feleșág n., pl. urĭ (ung. féleség). Nord. Fel, fire, natură: așa e feleșagu luĭ. – Și felĭușag.

feleșag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
feleșág (reg.) s. n., pl. feleșáguri

feleșag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FELEȘÁG, feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. féleség. Cf. fel.