felezeu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)felezéu (-ée), s. n. – Mătură pentru a curăța pleava.
Mag. felező „mătură” (Tiktin; DAR). –
Der. felez(u)itoare, s. f. (mătură);
felezui, vb. (a mătura, a curăți pleava;
refl., a se fuduli), din
mag. felezni (Gáldi,
Dict., 89).
felezeu (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)felezéu, felezee, s.n. –
1. Mătură cu care se strânge pleava de la vânturatul grâului.
2. Felezeu, nume de familie. – Din magh. fõlõzõ „care mătură” (MDA).