feleherț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)felehérț (-țuri), s. n. – Cruce de car. –
Var. feliherț, felehearț. Mag. felhérc (DAR). În
Trans.feleherț (Dicționaru limbii românești, 1939)felehérț și
-árț n., pl.
urĭ saŭ
e (ung.
felhérc, id.).
Ban. Trans. Crucea saŭ vîrteju caruluĭ. V.
fercheteŭ.