feleștioc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FELEȘTIÓC, feleștiocuri, s. n. (
Reg.) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii. –
Et. nec.feleștioc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)feleștióc, feleștiócuri, s.n. (reg.)
1. pămătuf cu care se ung tălpile bocancilor sau osia căruței.
2. fitil pentru opaiț.
feleștioc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)feleștióc (
reg.)
(-tioc)
s. n.,
pl. feleștiócurifeleștioc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)feleștioc n. Mold.
1. fitil pentru opaiț;
2. bețișor cu o cârpă la un capăt cu care țăranul unge osia carului;
muia feleștiocul în strachina cu dohot CR. [Pare un compromis între
felezău și
sfeștoc].