feldmareșal - explicat in DEX

feldmareșal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: feldmareșál] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel'dmaršal.

feldmareșal (Dicționar de neologisme, 1986)
FÉLDMAREȘAL s.m. Cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Austria, Anglia etc.); ofițer care are acest grad. [Cf. germ. Feldmareschall, fr. feldmaréchal].

feldmareșal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FÉLDMAREȘAL s. m. cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Rusia, Anglia). (< germ. Feldmarschall)

feldmareșal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*feldmareșál m., pl. lĭ (germ. feldmarschall). Mareșal, generalisim, în Germania, Austro-Ungaria, Rusia și Anglia.

feldmareșal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
feldmareșál (feld-ma-) s. m., pl. feldmareșáli

feldmareșal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
feldmareșal m. generalisim, în armata austro-ungară, germană și engleză.

feldmareșal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FELDMAREȘÁL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: féldmareșal] — Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel’dmaršal.