feldmareșal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [
Acc. și:
feldmareșál] – Din
germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel'dmaršal.feldmareșal (Dicționar de neologisme, 1986)FÉLDMAREȘAL s.m. Cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Austria, Anglia etc.); ofițer care are acest grad. [Cf. germ.
Feldmareschall, fr.
feldmaréchal].
feldmareșal (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÉLDMAREȘAL s. m. cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Rusia, Anglia). (< germ.
Feldmarschall)
feldmareșal (Dicționaru limbii românești, 1939)*feldmareșál m., pl.
lĭ (germ.
feldmarschall). Mareșal, generalisim, în Germania, Austro-Ungaria, Rusia și Anglia.
feldmareșal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)feldmareșál (feld-ma-) s. m.,
pl. feldmareșálifeldmareșal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)feldmareșal m. generalisim, în armata austro-ungară, germană și engleză.
feldmareșal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FELDMAREȘÁL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [
Acc. și:
féldmareșal] — Din
germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel’dmaršal.