feeric - explicat in DEX

feeric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, nespus de frumos, plin de poezie, minunat, încântător. – Din fr. féerique.

feeric (Dicționar de neologisme, 1986)
FEÉRIC, -Ă adj. De feerie; minunat, încântător. [Pron. fe-e-. / < fr. féerique].

feeric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FEÉRIC, -Ă adj. de feerie; minunat, încântător, fermecător, de vis. (< fr. féerique)

feeric (Dicționaru limbii românești, 1939)
*feéric, -ă adj. (fr. féerique). De feerie, ca în poveștile zînelor: spectacul [!] feeric, pĭesă feerică. Adv. Iluminat feeric.

feeric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
feéric adj. m., pl. feérici; f. feérică, pl. feérice

feeric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
feeric a. 1. relativ la fee: credința în sufletu-mi pusese poveștile-i feerici EM.; 2. minunat, care pare săvârșit de o fee: spectacol feeric.

feeric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, minunat, încântător. — Din fr. féerique.