fee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÉE, fee, s. f. (
Livr.) Zână. – Din
fr. fée.fee (Dicționar de neologisme, 1986)FÉE s.f. (
Liv.) Ființă feminină supranaturală; zână. [Pron.
fe-e, pl. invar. / < fr.
fée].
fee (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fée (fée), s. f. – Zînă.
Fr. fée. Cuvînt literar folosit artificial de unii romantici (Nicoleanu). –
Der. (din
fr.)
feeric, adj.;
feerie, s. f. (magie, basm).
fee (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÉE s. f. ființă feminină supranaturală; zână. (< fr.
fée)
fee (Dicționaru limbii românești, 1939)*fee f., pl.
feĭ saŭ
fee (fr.
fée, d. lat.
fata, zînă, d.
fatum, destin. V.
fatal și
fata Morgana).
Barb. Zînă.
fee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fée (
livr.)
s. f.,
art. féea, g.-d. art. féei; pl. féefee (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fee f. zină (în basmele popoarelor romanice).
fee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÉE, fee, s. f. (
Livr.) Zână. — Din
fr. fée.