federație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEDERÁȚIE, federații, s. f. 1. Uniune a mai multor state autonome (care își păstrează propria organizare) în cadrul unui stat unitar, cu un guvern central și cu organe de stat comune.
2. Uniune formată din mai multe organizații care urmăresc scopuri comune.
3. Organ care îndrumează și controlează activitatea dintr-o anumită ramură sportivă. – Din
fr. fédération.federație (Dicționar de neologisme, 1986)FEDERÁȚIE s.f. 1. Uniune de state autonome (păstrându-și în anumite limite independența) într-un stat unitar, condus de un guvern central.
2. Uniune de organizații constituită în vederea realizării unui scop comun. [Gen.
-iei, var.
federațiune s.f. / cf. fr.
fédération, lat.
foederatio].
federație (Marele dicționar de neologisme, 2000)FEDERÁȚIE s. f. 1. formă de organizare statală constând din unirea mai multor state autonome într-un stat unitar, condus de un guvern central. 2. grupare a unor organizații de masă și obștești constituită în vederea realizării unui scop comun; ligă, confederație. (< fr.
fédération, lat.
foederatio)
federație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)federáție (-ți-e) s. f.,
art. federáția (-ți-a), g.-d. art. federáției; pl. federáții, art. federáțiile (-ți-i)federație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FEDERÁȚIE, federații, s. f. 1. Uniune a mai multor state autonome (care își păstrează propria organizare) în cadrul unui stat unitar, cu un guvern central și cu organe de stat comune.
2. Uniune formată din mai multe organizații care urmăresc scopuri comune.
3. Organ care îndrumă și controlează activitatea dintr-o anumită ramură sportivă. — Din
fr. fédération.