feder (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÉDER, federe, s. n. Mică proeminență prevăzută în lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intră în nutul corespunzător al altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; lambă. – Din
germ. Feder.feder (Dicționar de neologisme, 1986)FÉDER s.n. Parte ieșită în afară, în lungul marginii unei scânduri sau a unei plăci, care intră în nutul corespunzător al altei scânduri sau plăci; lambă. [< germ.
Feder].
feder (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÉDER s. n. parte ieșită în afară, în lungul marginii unei scânduri sau a unei plăci, care intră în nutul corespunzător. (< germ.
Feder)
feder (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)féder, s.n. – v. fedăr.
feder (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)féder s. n.,
pl. féderefeder (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÉDER, federe, s. n. Mică proeminență prevăzută în lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intră în nutul corespunzător al altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; lambă. — Din
germ. Feder.