fecundație - explicat in DEX

fecundație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FECUNDÁȚIE, fecundații, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat¹. – Din fr. fécondation (după fecunda).

fecundație (Dicționar de neologisme, 1986)
FECUNDÁȚIE s.f. Fecundare; contopire a două celule sexuale de sex opus, din care rezultă celula-ou care asigură continuitatea speciei. [Gen. -iei, var. fecundațiune s.f. / cf. fr. fécondation].

fecundație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FECUNDÁȚIE s. f. fuziune a gameților în urma căreia ia naștere un zigot. (< fr. fécondation)

fecundație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
FECUNDÁȚIE (‹ fr.) s. f. (BIOL.) Proces de unire a gametului mascul (anterozoid, spermatozoid) cu gametul femel (oosferă, ovul), în urma căruia de formează zigotul. Este urmată de reproducere. La plante, fiind consecutivă polenizării, poate fi (ca și aceasta) directă (autofecundare, autogamă) sau indirectă (f. străină, alogamă). Pentru angiosperme este caracteristică dubla f. Sin. singamie. ◊ F. în vitro = f. realizată în afara organismului matern, în condiții de laborator; experimentată din 1961.

fecundație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fecundáție (-ți-e) s. f., art. fecundáția (-ți-a), g.-d. art. fecundáției; pl. fecundáții, art. fecundáțiile (-ți-i)

fecundație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FECUNDÁȚIE, fecundații, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat¹. — Din fr. fécondation (după fecunda).