fecundat - explicat in DEX

fecundat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FECUNDÁT¹ s. n. Faptul de a fecunda. – V. fecunda.

fecundat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FECUNDÁT², -Ă, fecundați, -te, adj. În care crește o nouă ființă. – V. fecunda.

fecundat (Dicționar de neologisme, 1986)
FECUNDÁT s.n. Fecundare. [< fecunda].

fecundat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FECUNDÁT vb. tr. a face fecund; a provoca fecundația. (< fr. féconder, lat. fecundare)

fecundat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fecundát s. n.

fecundat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FECUNDÁT¹ s. n. Faptul de a fecunda. — V. fecunda.

fecundat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FECUNDÁT², -Ă, fecundați, -te, adj. În care crește o nouă ființă. — V. fecunda.