febră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÉBRĂ s. f. 1. Temperatură ridicată a corpului, care constituie reacția organismului la un agent infecțios, toxic etc.; temperatură, căldură, arșiță, fierbințeală. ♦ (Urmat de determinări arătând felul bolii) Nume dat mai multor boli care se manifestă prin temperatură ridicată. ◊
Febră aftoasă v. aftoasă. Febră recurentă v. recurent. Febră musculară = stare de oboseală generală care apare în urma unor eforturi fizice deosebite.
2. Fig. Emoție, neliniște, încordare (înaintea sau la timpul producerii unui eveniment). – Din
lat. febris, it. febbre.febră (Dicționar de neologisme, 1986)FÉBRĂ s.f. 1. Temperatură ridicată a corpului cauzată de o boală. V.
hipertermie. ◊
Febră musculară = stare de oboseală generală care apare la cineva neantrenat în urma unor eforturi fizice.
2. (
Fig.) Emoție, neliniște, încordare; pirexie. // (În forma
febri-) Element prim de compunere savantă cu sensul de „febră”. [< it.
febbre, cf. lat.
febris].
febră (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÉBRĂ s. f. 1. temperatură ridicată a corpului cauzată de o boală; pirexie. ♦ ~ musculară = stare de oboseală generală la cineva neantrenat în urma unor eforturi fizice. 2. (fig.) emoție, neliniște, încordare. (< lat.
febris, it.
febbre)
febrăfébră s.f. 1 (
med.) Temperatură ridicată a corpului uman peste temperatura fiziologică, considerată de 37
0C, din cauza perturbării echilibrului dinamic dintre termoreglarea chimică (producția de căldură) și termoreglarea fizică (pierderea de căldură), în unele boli; temperatură.
2 (
med.; urmat de determ. care arată felul) Nume dat mai multor boli în care simptomul major este temperatura ridicată. ◊
Febră musculară = stare de oboseală generală, care apare în urma unor eforturi fizice mari.
Febră galbenă = boală infecțioasă acută, febrilă, strict localizată și endemoepidemică în unele regiuni tropicale din Africa și America Centrală și de Sud, cauzată de un arbovirus, transmisă omului prin diverse specii de diptere (înțepătura unui țânțar), caracterizată clinic prin afectare hepatică, frisoane, cefalee, stare generală alterată, tulburări digestive și renale, sindrom hemoragic și cu evoluție frecvent letală.
Febră recurentă = boală infecțioasă acută, provocată de spirochet, care este transmisă omului prin păduchi, căpușe etc.
Febră butonoasă = boală infecțioasă febrilă și exantematică, determinată de
Rickettsia conorii și transmisă prin căpușe, ce debutează printr-un șancru de inoculare.
Febră aftoasă v. aftoasă.
Febră cuartă v. cuart.
Febră papataci v. papataci.
Febră paratifoidă v. paratifoidă. Febră
pernicioasă v. pernicios.
Febră puerperală v. puerperal.
Febră terță v. terț.
Febră tifoidă v. tifoid.
Febră vitulară v. vitulară.
3 Fig. Emoție, neliniște, încordare (înainte sau în timpul producerii unui eveniment).
Febra examenelor. • pl. (
pop.; fam.)
-e. / <lat.
febris, -is, it.
febbre. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. AR
C & GUNIVAS, 2007)febră (Dicționaru limbii românești, 1939)*fébră f., pl.
e (lat.
febris. V.
fior). Numele științific al frigurilor.
febră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fébră (fe-bră)
s. f.,
g.-d. art. fébreifebră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)febră f. numele științific al frigurilor:
febră tifoidă.febră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÉBRĂ s. f. 1. Temperatură ridicată a corpului, care constituie reacția organismului la un agent infecțios, toxic etc.; temperatură, căldură, arșiță, fierbințeală. ♦ (Urmat de determinări arătând felul bolii) Nume dat mai multor boli care se manifestă prin temperatură ridicată. ◊
Febră aftoasă v. aftoasă. Febră recurentă v. recurent. Febră musculară = stare de oboseală generală care apare în urma unor eforturi fizice deosebite.
2. Fig. Emoție, neliniște, încordare (înaintea sau la timpul producerii unui eveniment). —
Din lat. febris, it. febbre.