febril - explicat in DEX

febril (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FEBRÍL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifestă prin febră (1), cu febră. Stare febrilă. 2. Fig. (Adesea adverbial) Încordat, înfrigurat, agitat; intens, viu. Așteptare febrilă. Muncă febrilă. – Din fr. fébrile, lat. febrilis.

febril (Dicționar de neologisme, 1986)
FEBRÍL, -Ă adj. 1. Cu febră; de febră. 2. (Fig.) Încordat, înfrigurat, agitat. ♦ Intens. ♦ (P. ext.) Viu. [Cf. fr. fébrile, lat. febrilis].

febril (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FEBRÍL, -Ă adj. (și adv.) 1. cu, de febră. 2. (fig.) încordat, înfrigurat, agitat. ◊ intens, viu. (< fr. fébrile, lat. febrilis)

febril (Dicționaru limbii românești, 1939)
*febríl, -ă adj. (lat. febrilis). De frigurĭ: căldurĭ febrile. Fig. Excesiv, dezordonat: activitate febrilă. Adv. În mod febril: a lucra febril.

febril (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
febríl (fe-bril) adj. m., pl. febríli; f. febrílă, pl. febríle

febril (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
febril a. 1. ce ține de friguri; 2. fig. excesiv, dezordonat: o ardoare febrilă.

febril (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FEBRÍL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifestă prin febră (1), cu febră. Stare febrilă. 2. Fig. (Adesea adverbial) Încordat, înfrigurat, agitat; intens, viu. Așteptare febrilă. Muncă febrilă. — Din fr. fébrile, lat. febrilis.