febrifug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEBRIFÚG, -Ă, febrifugi, -ge, adj.,
s. n. (Substanță, medicament) care înlătură sau reduce febra; antipiretic, antifebril. – Din
fr. fébrifuge, lat. febrifugia.febrifug (Dicționar de neologisme, 1986)FEBRIFÚG, -Ă adj., s.n. (Medicament) care scade, oprește sau previne febra; antipiretic. [< fr.
fébrifuge, cf. lat.
febris – febră,
fugare – a pune pe fugă].
febrifug (Marele dicționar de neologisme, 2000)FEBRIFÚG, -Ă adj., s. n. antipiretic. (< fr.
fébrifuge, lat.
febrifuga)
febrifug (Dicționaru limbii românești, 1939)*febrifúg, -ă adj. (compus d.
febris, frigurĭ, și
fúgere, a fugi,
fugare, a fugări). Care gonește frigurile:
chinina e un excelent febrifug.febrifug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)febrifúg1 (fe-bri-) adj. m.,
pl. febrifúgi; f. febrifúgă, pl. febrifúgefebrifug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)febrifúg2 (fe-bri-) s. n.,
pl. febrifúgefebrifug (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)febrifug a. și n. care combate frigurile:
antipirina și chinina sunt febrifuge.febrifug (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FEBRIFÚG, -Ă, febrifugi, -ge, adj.,
s. n. (Substanță, medicament) care înlătură sau reduce febra; antipiretic, antifebril. — Din
fr. fébrifuge, lat. febrifugia.