febricita - explicat in DEX

febricita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter.

febricita (Dicționar de neologisme, 1986)
FEBRICITÁ vb. I. intr. A avea febră. [< fr. fébriciter].

febricita (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FEBRICITÁ vb. intr. a avea febră. (< fr. fébriciter)

febricita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză

febricita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). — Din fr. fébriciter.