feblețe - explicat in DEX

feblețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FEBLÉȚE s. f. (Fam.) Înclinație, slăbiciune, atracție pe care o simte cineva pentru o persoană, o activitate etc. ♦ Ceea ce constituie obiectul înclinației, slăbiciunii, atracției cuiva. – Din fr. faiblesse.

feblețe (Dicționar de neologisme, 1986)
FEBLÉȚE s.f. (Franțuzism) Sentiment de afecțiune specială, slăbiciune, înclinație (către cineva sau ceva). ♦ Persoană pentru care se manifestă un asemenea sentiment. [Gen. -ței. / < fr. faiblesse].

feblețe (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FEBLÉȚE s. f. sentiment de afecțiune specială, slăbiciune, înclinație (către cineva sau ceva). ◊ persoană pentru care se manifestă un asemenea sentiment. (< fr. faiblesse)

feblețe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
febléțe (fam.) (fe-ble-) s. f., art. febléțea, g.-d. febléți, art. febléții

feblețe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FEBLÉȚE s. f. (Fam.) Înclinație, slăbiciune, atracție pe care o simte cineva pentru o persoană, o activitate etc. ♦ Ceea ce constituie obiectul înclinației, slăbiciunii, atracției cuiva. — Din fr. faiblesse.