feștelitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (
Reg.;
peior.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. –
Feșteli +
suf. -tor.feștelitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)feștelitór (
reg.)
adj. m.,
s. m.,
pl. feștelitóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. feștelitoáre