feștelì - explicat in DEX

feșteli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”.

feșteli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă

feștelì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
feștelì v. Mold. a murdări, a mânji. [Din Tr. fești, a văpsi = ung. FESTENI].