fază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÁZĂ, faze, s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evoluția unui proces din natură sau din societate; fiecare dintre stările succesive ale unei transformări. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna și unele planete, determinate de orientarea pe care o au față de Pământ părțile din suprafața lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (
Fiz.) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp și care caracterizează mărimea în orice moment. ◊ (În
expr.;
fam.)
A fi pe fază = (a fi atent și) a acționa prompt, la momentul potrivit. – Din
fr. phase.fazăFÁZĂ, fáze, s. f. ◊ (Joc. sport., în sint.)
Fază de joc =
1. Moment distinct al desfășurării unui joc, considerat izolat de cel precedent și de cel următor (cadru stop din filmul jocului), într-o fază apreciindu-se calitatea și oportunitatea acțiunilor jucătorilor, ale arbitrilor etc.
2. Componentă a structurii jocului organizat, constând din acțiuni coordonate de atac sau de apărare pe care jucătorii le execută în luptă cu adversarii. [
Encicl. Ed. Fiz. și a Sport. din Rom. – 2002]
fază (Dicționar de neologisme, 1986)FÁZĂ s.f. Fiecare dintre aspectele succesive pe care le prezintă Luna sau unele planete în timpul revoluției lor. ♦ Fiecare dintre stările succesive ale dezvoltării unui proces din natură sau din societate; etapă. [< fr.
phase, cf. gr.
phasis – aparență].
fază (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÁZĂ1 s. f. 1. fiecare dintre aspectele succesive pe care le prezintă Luna sau unele planete în timpul revoluției lor. 2. fiecare dintre stările succesive ale dezvoltării unui proces din natură sau din societate; etapă, stadiu. ♦ a fi pe ~ = (fam.) a fi atent și a acționa prompt. 3. interval de timp în care are loc o anumită operație, caracteristică unui ciclu de transformare. 4. (fiz.) fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite. ◊ argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp. 5. (chim.) parte omogenă fizic dintr-un sistem eterogen. (< fr.
phase)
fază (Marele dicționar de neologisme, 2000)-FÁZĂ2 elem. „apariție, manifestare; fază”. (< fr.
-phase, cf.
gr. phasis)
fazăfáză s.f. 1 Fiecare dintre etapele distincte din evoluția unui fenomen, a unui proces etc. (din natură sau din societate); fiecare dintre stările succesive ale unei transformări (din natură sau din societate); stadiu. ◊ Expr.
A fi pe fază = a acționa prompt, la momentul potrivit.
2 (
astron.) Fiecare dintre aspectele succesive ale Lunii sau ale unor planete, determinate de orientarea în raport cu Pământul a părții suprafeței lor iluminate de Soare.
3 (
electr.) Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice.
4 (
fiz.) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp și care caracterizează mărimea în orice moment. ◊
Diferență de fază v. diferență.
5 (
chim.) Parte omogenă dintr-un sistem eterogen, formată din una sau din mai multe specii de molecule, care poate fi separată prin mijloace mecanice.
6 (
geol.)
Fază orogenică (sau
de cutare) = etapă de intensitate maximă a mișcărilor tectonice, care se pune în evidență prin discordanțe unghiulare între straturi și se grupează în cicluri orogenice.
Fază de pedogeneză (sau
de solidificare, de formare a solului) = perioadă de timp în care solul evoluează aproximativ în aceleași condiții de mediu.
Fază asturică v. asturică.
Fază attică v. attic.
Fază austrică v. austrică.
Fază hidrotermală v. hidrotermal.
Fază laramică v. laramică.
Fază pneumatolitică v. pneumatolitic.
Fază valahă v. valah.
Fază valahică v. valahic.
7 (
bot.)
Fază fenologică = perioadă din ciclul de vegetație al plantelor. (
biol.)
Fază diploidă v. diploid.
Fază haploidă v. haploid.
8 (
tehn.) Timp.
Motor în patru faze. 9 (
econ.)
Fază de contracție = fază a unui ciclu economic care urmează după un vârf și durează până la următorul prag sau punct critic.
Fază de expansiune = fază a unui ciclu economic care urmează după o depresiune.
10 (
med.) Fiecare dintre stările succesive în evoluția bolilor periodice, îndeosebi psihiatrice.
Fază maniacală. ◊
Fază falică v. falic. • pl.
-e. / <fr.
phase; cf. gr.
φάσις „apariție”. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)
fază (Dicționaru limbii românești, 1939)*fáză f., pl.
e (vgr.
phásis, d.
phaino, mă arăt [!], apar. V.
diafan). Diferite aspecte pe care le prezentă [!] o planetă în timpu revoluțiuniĭ:
fazele luniĭ. Fig. Schimbare succesivă:
fazele istoriiĭ unuĭ popor, fazele uneĭ boale [!].fază (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fáză s. f.,
g.-d. art. fázei; pl. fázefază (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fază f.
1. fețe diferite ce prezintă luna într´un period de 29½ zile;
2. fig. schimbare succesivă:
fazele boalei.fază (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÁZĂ, faze, s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evoluția unui proces din natură sau din societate; fiecare dintre stările succesive ale unei transformări. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna și unele planete, determinate de orientarea pe care o au față de Pământ părțile din suprafața lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (
Fiz.) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp și care caracterizează mărimea în orice moment. ◊
Expr. (
Fam.)
A fi pe fază = (a fi atent și) a acționa prompt, la momentul potrivit. — Din
fr. phase.