fază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÁZĂ, faze, s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evoluția unui proces din natură sau din societate; fiecare dintre stările succesive ale unei transformări. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna și unele planete, determinate de orientarea pe care o au față de Pământ părțile din suprafața lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (
Fiz.) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp și care caracterizează mărimea în orice moment. ◊ (În
expr.;
fam.)
A fi pe fază = (a fi atent și) a acționa prompt, la momentul potrivit. – Din
fr. phase.