favorizà - explicat in DEX

favoriza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc., a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj cu preferință față de alții; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser.

favoriza (Dicționar de neologisme, 1986)
FAVORIZÁ vb. I. tr. 1. A fi favorabil, prielnic (față de cineva sau de ceva); a înlesni. 2. A acorda (cuiva) o favoare, a sprijini pe cineva (uneori abuziv). [Cf. fr. favoriser].

favoriza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FAVORIZÁ vb. tr. 1. a fi favorabil (față de cineva sau de ceva). 2. a acorda (cuiva) o favoare, a sprijini (abuziv) pe cineva. (< fr. favoriser)

favoriza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză

favoriza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. — Din fr. favoriser.

favorizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
favorizà v. 1. a trata cu o bunăvoință particulară, a protege; 2. a secunda, a fi favorabil: noaptea favoriză fuga lor.