favorizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAVORIZÁRE, favorizări, s. f. Acțiunea de
a favoriza și rezultatul ei. –
V. favoriza.favorizare (Dicționar de neologisme, 1986)FAVORIZÁRE s.f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. ◊
Favorizarea infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i ușura consecințele infracțiunii (urmărire, judecată sau executarea pedepsei). [<
favoriza].
favorizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAVORIZÁRE s. f. acțiune de a favoriza. ♦ (jur.) ă infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i ușura consecințele infracțiunii. (< favoriza)
favorizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)favorizáre s. f.,
g.-d. art. favorizắriifavorizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FAVORIZÁRE s. f. Acțiunea de
a favoriza și rezultatul ei. —
V. favoriza.