faur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÁUR1 s. m. (
Pop.) Februarie. – Din
făurar1 (derivat regresiv).
faur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÁUR2, fauri, s. m. 1. (
Înv.) Fierar.
2. Gândăcel lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie
(Elater segetum). –
Lat. faber, -bri.faur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fáur (fáuri), s. m. –
1. Fierar. –
2. Varietate de gîndac (Elater segetum). –
Mr. favru, favur, istr. fǫwru. Lat. fāber (Pușcariu 590; Candrea-Dens., 569; REW 3231; DAR);
cf. it. fabbro, prov. faure, fr. fèvre, v. sp. fabro. –
Der. făurar, s. m. (fierar);
făurăreasă, s. f. (nevastă de fierar);
făurărie, s. f. (fierărie);
făurărit, s. n. (fierărie, meseria de fierar);
făuri, vb. (a forja; a făuri, a crea, a inventa), care, după Pușcariu 592 și Candrea-Dens., 570, reprezintă
lat. făbrῑre; făurie, s. f. (forjă);
făuriște, s. f. (forjă);
făuriță, s. f. (nevastă de fierar).
faurfáur2 s.m. 1 (
înv.) Fierar (1). ◊ Expr.
A cumpăra cărbuni de la faur = a cumpăra scump marfă (la mâna a doua).
A se învăța ca faurul cu scânteile v. învăța. 2 (
în basme)
Faurul pământului = fierar cu puteri supranaturale, care face obiecte vrăjite. 3 (
entom.) Gândac lungăreț și subțire, păros, de culoare castanie (
Elater segetum). • pl
-i. / lat.
fabrum. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)
faur (Dicționaru limbii românești, 1939)1) fáur m. (lat.
faber, it.
fabbro, pv.
faure, fr.
fèvre, vsp.
fabro. V.
fabrică. Cp. cu
staul).
Bibl. 1683. Ferar. – Azĭ rar
făurár (după
ferar).
faur (Dicționaru limbii românești, 1939)2) Fáur m. V.
Februariŭ.faur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fáur1 (februarie) (
pop.)
s. m.,
g.-d. lui fáurfaur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fáur2 (fierar, gândac)
s. m.,
pl. fáurifaur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)faur m.
1. meșter fierar:
timp, al lumii faur AL.
2. fig. plăsmuitor:
faur de cârciocuri AL. [Lat. FABRUM]. ║ a. meșter:
să prindeți o coțofană faură ISP.
faur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Faur m. V.
Făurar.