farmacie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu problemele preparării, păstrării, controlului și distribuirii medicamentelor.
2. Loc special amenajat în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică
1, spițerie. – Din
fr. pharmacie, lat. pharmacia.farmacie (Dicționar de neologisme, 1986)FARMACÍE s.f. 1. Disciplină medicală care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor.
2. Laborator, prăvălie, local unde se prepară și se vând medicamente. [Gen.
-iei. / < fr.
pharmacie, cf. gr.
pharmakon – remediu].
farmacie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FARMACÍE s. f. 1. ramură a științelor medicale care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor. 2. laborator, loc unde se prepară și se vând medicamente. (< fr.
pharmacie, lat.
pharmacia, gr.
pharmakeia)
farmaciefarmacíe s.f. Știință care se ocupă cu prepararea, păstrarea, distribuirea, controlul și evaluarea terapeutică a medicamentelor și cu ansamblul de date fizice, chimice și biologice legate de acestea. ◊
Farmacie chimică = ramură a farmaciei care se ocupă cu studiul proprietăților compușilor chimici farmaceutici și cu prepararea lor.
Farmacie galenică = ramură a farmaciei care se ocupă cu obținerea și condiționarea materiilor prime medicamentoase.
2 Unitate sanitară unde se depozitează, de obicei pe o perioadă limitată de timp și într-un stoc (în funcție de solicitări), și se eliberează medicamente (uneori preparându-se), produse tehnico-medicale și igienico-sanitare. ◊ Compar.
Este curățenie ca la farmacie. 3 Arta de a prepara medicamente.
Unele medicamente presupun o farmacie complicată. ◊ Fig.
Prepararea bucatelor este o adevărată farmacie. • pl.
-ii. g.-d.
-iei. / <fr.
pharmacie, it.
farmacia; cf. gr.
φαρμακεία <φαρμακεύω „a lecui cu medicamente”.
farmacie (Dicționaru limbii românești, 1939)*farmacíe f. (vgr.
pharmakía și
-keía, vindecare pin [!] farmece; lat.
pharmácia și
-ía, it.
farmacía, fr.
pharmacie. V.
farmec). Știința preparăriĭ medicamentelor. Localu în care se vînd. Profesiunea de farmacist. V.
spițerie.farmacie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)farmacíe s. f.,
art. farmacía, g.-d. art. farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíilefarmacie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)farmacie 1. arta de a prepara și de a compune medicamente:
a studia farmacia; 2. spițerie, locul unde ele se prepară, se conservă și se vând;
3. profesiune de farmacist;
4. colecțiune de medicamente.
farmacie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea medicamentelor.
2. Unitate specializată în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică
1, spițerie. — Din
fr. pharmacie, lat. pharmacia.