faringolaringită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FARINGOLARINGÍTĂ, faringolaringite, s. f. Boală care constă în inflamarea concomitentă a faringelui și a laringelui. – Din
fr. pharyngo-laryngite.faringolaringită (Dicționar de neologisme, 1986)FARINGOLARINGÍTĂ s.f. (
Med.) Inflamație a faringelui și a laringelui. [< fr.
pharyngo-laryngite].
faringolaringită (Marele dicționar de neologisme, 2000)FARINGOLARINGÍTĂ s. f. inflamație a faringelui și a laringelui. (< fr.
pahryngo-laryngite)
faringolaringită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)faringolaringítă s. f.,
g.-d. art. faringolaringítei; pl. faringolaringítefaringolaringită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FARINGOLARINGÍTĂ, faringolaringite, s. f. Boală care constă în inflamarea concomitentă a faringelui și a laringelui. — Din
fr. pharyngo-laryngite.