faraon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (
Fam.,
ir. sau glumeț) Țigan.
2. (
Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din
fr. pharaon.faraon (Dicționar de neologisme, 1986)FARAÓN s.m. Titlu purtat de vechii regi egipteni. [Pron.
-ra-on. / < gr.
pharaon, cf. fr.
pharaon].
faraon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)faraón (-ni), s. m. –
1. Titlu purtat de vechii regi ai Egiptului. –
2. Țigan. –
3. Nume al unui joc de cărți.
Gr. φαραῶ, prin intermediul
sl. faraonŭ, și modern din
fr. pharaon (Tagliavini,
Arch. Rom., XVI, 370). Explicația sensului 2 este aceeași cu a cuvîntului
țigan; cu sensul 3 are
pl. faraoane. –
Der. faraoană, s. f. (țigancă);
faraonit, s. m. (
înv., egiptean).
faraon (Marele dicționar de neologisme, 2000)FARAÓN s. m. 1. titlu purtat de regii Egiptului antic. 2. rasă foarte veche de câini, tipul clasic al ogarilor, favoritul faraonilor (1). (< fr.
pharaon, lat., gr.
pharao)
faraon (Dicționar de argou al limbii române, 2007)faraon, faraoni s. m. 1. (
iron., glum.) țigan.
2. șeful unei bande de hoți.
faraon (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))faraón (joc) s. n., pl.
faraoanefaraonfaraón s.m.
1 Titlu purtat de regii Egiptului antic (care se considerau de natură divină și stăpâni deplini ai teritoriului și ai populației țării). ♦ Persoană care avea acest titlu. ♦ Ext. Rasă foarte veche de câini, tipul clasic al ogarilor, favoritul faraonilor.
2 (
fam., iron. sau glum.) Țigan.
3 Eufem. (
pop.) Diavol.
4 Numele unui joc de cărți. • pl.
-i. / <slav.
фарао(нъ), ngr.
φαραώ, fr.
pharaon; cf. lat.
pharaon, -onis, gr.
φαραώ <cuv. egiptean.
faraon (Dicționaru limbii românești, 1939)faraón, -oánă s. (d.
faraon, rege egiptenesc [!]).
Iron. Țigan (adică venit din sud, pe unde-s oamenĭ maĭ negricĭoșĭ, ca și sp.
Gitano, Țigan, adică „Egiptean”).
Sec. 19 (fr.
pharaon). Un fel de stos. Adj.
Găinĭ faraoane, un fel de găinĭ foarte micĭ. V.
nadolean.faraon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (
Fam.,
ir. sau glumeț) Țigan.
2. (
Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din
fr. pharaon.faraon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)faraón s. m.,
pl. faraóni