farafastâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FARAFASTẤC, farafastâcuri, s. n. (
Fam. și
peior.; de obicei la
pl.)
1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil.
2. Moft, capriciu, fasoane. –
Cf. ngr. farafás „fanfaron”.
farafastâc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)farafastâc, farafastâcuri s. n. (peior., de obicei la pl.) 1. podoabă sau ornament fără valoare
2. capriciu, moft
farafastâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)farafastấc (
fam.)
s. n.,
pl. farafastấcurifarafastâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FARAFASTẤC, farafastâcuri, s. n. (
Fam. și
peior.; de obicei la
pl.)
1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil.
2. Moft, capriciu, fason. —
Cf. ngr. farafás „fanfaron”.