fantast - explicat in DEX

fantast (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FANTÁST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast.

fantast (Dicționar de neologisme, 1986)
FANTÁST, -Ă adj. Plăsmuit, ireal, neobișnuit. // s.m. și f. Visător, om cu idei fantastice, original. [< germ. Phantast].

fantast (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FANTÁST, -Ă s. m. f. om cu idei fantastice, visător, original, fantezist. (< germ. Phantast)

fantast
fantást, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj. Care este produs al imaginației. 2 s.m., s.f. Persoană stăpânită de idei fantastice, ireale sau nerealizabile; persoană visătoare, originală, fantezistă. Sunt un fantast. Cu capul aplecat asupra mesei, îmi făceam planuri de aur (EMIN.). • pl. -ști, -ste. / <germ. Phantast, ngr. φανταστής.

fantast (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fantást, -ă s. (vgr. phantastés). Persoană cu gusturĭ fantastice.

fantast (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fantást (visător) (livr.) s. m., pl. fantáști

fantast (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fantast m. om cu fantazii, bizar.

fantast (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FANTÁST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. — Din germ. Phantast.