fantasmagorie (Dicționar de neologisme, 1986)FANTASMAGORÍE s.f. 1. Succesiune de imagini vizuale neverosimile, proprii unei imaginații tulburi; priveliște ireală, fantastică; vedenie.
2. Efecte artistice obținute prin mijloace extraordinare, înșelătoare. ♦ Idee bizară; aberație, elucubrație. [Gen.
-iei. / < fr.
fantasmagorie, cf. gr.
phantasma – fantasmă,
agoreuein – a vorbi].
fantasmagorie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FANTASMAGORÍE s. f. 1. succesiune de imagini vizuale bizare, neverosimile, proprii unei imaginații tulburate; vedenie. 2. efecte artistice prin mijloace extraordinare, înșelătoare. ◊ idee bizară; aberație, elucubrație. (< fr.
fantasmagorie)
fantasmagoriefantasmagoríe s.f. 1 Imagine vizuală fantastică, neverosimilă, produsă de o minte tulburată, de un coșmar etc.
Întrevedeam într-o sălbatică fantasmagorie capul vânăt al acelui amic nenorocit (EMIN.).
Toată noaptea am visat niște năzdrăvănii și fantasmagorii de cele mai curioase (HASD.). ◊ Loc.adj.
De fantasmagorie = fantasmagoric.
Într-un castel pe jumătate dărâmat să duc o viață de fantasmagorie și de vis... (EMIN.). ♦ Ext. Situație, priveliște ireală, fantastică; vedenie.
2 Totalitatea efectelor artistice obținute prin mijloace extraordinare, înșelătoare.
3 Afirmație, idee, teorie, manifestare etc. lipsită de o bază reală; aberație, elucubrație.
Cestiunile de viață ale acestui popor, căruia îi scriem pe spete toate fantasmagoriile falsei noastre civilizațiuni (EMIN.). • pl.
-ii. g.-d.
-iei. / <fr.
fantasmagorie; cf. gr.
φάντασμα „apariție, fantomă”,
άγορεύω „a vorbi în public”.
fantasmagorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fantasmagoríe s. f.,
art. fantasmagoría, g.-d. art. fantasmagoríei; pl. fantasmagoríi, art. fantasmagoríilefantasmagorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fantasmagorie f.
1. spectacol ce consistă a face s’apară la întuneric figuri cari parcă s’apropie sau se depărtează;
2. fig. efect produs prin mijloace amăgitoare.
fantasmagorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FANTASMAGORÍE, fantasmagorii, s. f. Imagine fantastică, ireală, vedenie produsă de o minte tulburată. ♦ Idee bizară; aberație, elucubrație. — Din
fr. fantasmagorie.