fantasmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FANTÁSMĂ, fantasme, s. f. 1. Stafie, nălucă, arătare, fantomă.
2. Fig. Imagine, priveliște neclară, ireală. ♦ Închipuire fără o bază reală, produs al imaginației; iluzie, himeră. – Din
ngr. fándasma.