fantă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (
Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete).
2. (În forma
fentă) Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură.
Fentă la o fustă. [
Var.:
féntă s. f.] – Din
fr. fente.