fanon - explicat in DEX

fanon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FANÓN, fanoane, s. n. 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului, la bovine și la unele rase de ovine; salbă. – Din fr. fanon.

fanon (Dicționar de neologisme, 1986)
FANÓN s.n. (Biol.) 1. Lamelă cornoasă de pe maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii care atârnă sub gâtul bovinelor. [< fr. fanon].

fanon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FANÓN s. n. 1. lamelă cornoasă de pe maxilarul superior al balenelor. 2. îndoitură a pielii care atârnă sub gât, la bovine și la unele rase de ovine. (< fr. fanon)

fanon (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fanón m. (fr. fanon. V. fanion). Pl. Lame de corn care garnisesc ca niște dințĭ gura cetaceelor.

fanon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fanón (lamelă pe maxilarul balenelor, îndoitură a pielii la bovine) s. n., pl. fanoáne

fanon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fanon n. lame cornate cari garnisesc falca cetaceelor: fanoane de balenă.

fanon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FANÓN, fanoane, s. n. 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului, la bovine și la unele rase de ovine; salbă. — Din fr. fanon.