fanion - explicat in DEX

fanion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FANIÓN, fanioane, s. n. Steguleț care servește de obicei pentru semnalizări (în armată, la căile ferate etc.). [Pr.: -ni-on] – Din fr. fanion.

fanion (Dicționar de neologisme, 1986)
FANIÓN s.n. Steguleț folosit pentru semnalizare. [Pron. -ni-on. / < fr. fanion].

fanion (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FANIÓN s. n. steguleț pentru semnalizări optice, marcaje etc. (< fr. fanion)

fanion (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fanión n., pl. oane (fr. fanión, d. fanon, bucată de stofă pe care o poartă preuțiĭ catolicĭ la brațu stîng, lamă din gura baleneĭ, care vine d. vgerm. de sus fano, bucată de stofă, ngerm. fahne, steag, înrudit cu lat. pannus, bucată de stofă, zdreanță. V. gonfalonier). Steguleț care servește la alinierea trupelor saŭ ca semnal, dar în colo [!] fără nicĭ o valoare. V. steag.

fanion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fanión (steguleț) (-ni-on) s. n., pl. fanioáne

fanion (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fanion n. steguleț, servind la aliniere.

fanion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FANIÓN, fanioane, s. n. Steguleț care servește de obicei pentru semnalizări (în armată, la căile ferate etc.). [Pr.: -ni-on] — Din fr. fanion.