falsitate - explicat in DEX

falsitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FALSITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsă de adevăr. 2. Atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, fățărnicie, prefăcătorie. [Var.: (pop.) falșitáte s. f.] – Din it. falsità, lat. falsitas, -atis.

falsitate (Dicționar de neologisme, 1986)
FALSITÁTE s.f. 1. Neadevăr, netemeinicie. 2. Fățărnicie, ipocrizie, prefăcătorie. [Var. falșitate s.f. / cf. lat. falsitas, it. falsità, fr. fausseté].

falsitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FALSITÁTE s. f. 1. lipsă de adevăr; netemeinicie. 2. atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, prefăcătorie. (< it. falsità, lat. falsitas)

falsitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*falsitáte f. (lat. fálsitas, -átis). Caracteru de a fi fals: om de o mare falsitate.

falsitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
falsitáte s. f., g.-d. art. falsitắții

falsitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
falsitate f. 1. caracterul lucrului fals; 2. fig. prefacere fățarnică.

falsitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FALSITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsă de adevăr. 2. Atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, fățărnicie, prefăcătorie. [Var.: (pop.) falșitáte s. f.] — Din it. falsità, lat. falsitas, -atis.